sâmbătă, 15 octombrie 2011

Pisoi pripăşiţi

Într-o zi, o vecină mi-a spus că toată noaptea a plâns un pisoi. Nu era al meu. Dar, după ce al meu, lovit de o maşina, a plecat..., am văzut cine mieuna. Am vrut să îl prind, dar m-a zgâriat.

A doua zi, l-am descoperit în podul magaziei şi i-am făcut prima fotografie. Cu bliţul, de aceea are aceşti ochi.
















Mi-am propus să-l îmblânzesc. L-am urmărit, i-am pus mâncare la îndemână şi am reuşit să-l prind. Nu l-am ţinut cu de-a sila. L-am eliberat, după ce l-am mângâiat.











Încet, încet s-a obişnuit cu pisicile mele. Acum are nume, are dreptul să intre în bucătăria de vară, învaţă să iasă la comandă, doarme prin podul magaziei...




















De câteva zile, un alt pisoi, european bicolor, a mieunat sfâşietor. M-am trezit şi cu el în curte. A venit după pisoii mei. Pisica nu-l acceptă, dar motanii sunt amabili.
















Încerc să îi învăţ să se poarte, dar, dacă cineva doreşte să-i adopte, i-i dau cu plăcere. Singura condiţie e aceea de a-i trata cu blândeţe.

Mai multe fotografii, la adresa: http://albumefotomaria.blogspot.com/2011/10/pisoi-orfani.html